Mariana Juncu, conaţionala noastră care tratează pacienţi în Turcia

Ştiri

Sursa imaginii: imagine simbol

Postat de: Ecaterina Arvintii

Ştiri / Diaspora

17 Iul. 2020 / 12:00

Mariana Juncu, conaţionala noastră care tratează pacienţi în Turcia

Adoră castanii în floare şi mireasma florilor de tei. Se mândreşte că este originară din Republica Moldova, deşi, de mai bine de 20 de ani, este fericită în Turcia. Chiar şi după atâţia ani în care este departe de patrie, concetăţeana noastră rămâne îndrăgostită de frumuseţea meleagului natal. Revine acasă cel puţin o dată pe an, iar pandemia, din păcate, i-a stricat planurile pentru această vară. Aşadar, vă invităm să o cunoaştem pe Mariana Juncu, protagonista emisiunii „Scrisori pentru acasă” de la Radio Moldova Actualităţi.

Stabilită de mai bine de 20 de ani la Izmir, Turcia, Mariana Juncu a trecut prin multe dificultăţi ca să se bucure astăzi de realizările sale, fiind angajată în calitate de asistentă medicală la unul din spitalele private din aceeaşi localitate. Pe lângă meseria care îi asigură nu doar o bucată de pâine în casă, dar şi satisfacţie, Mariana Juncu activează şi în calitate de traducător pentru actele notariale. Îşi aduce aminte cu nostalgie cum, în 1998, împreună cu fratele său, au părăsit casa natală din Băieşti, raionul Orhei, pentru a-şi găsi „locul sub soare” în una dintre ţările cu cel mai bogat patrimoniu cultural şi cu cea mai dezvoltată infrastructură turistică.

„Moldova nu am părăsit-o, doar mi-am schimbat locul de trai. În 1998, am venit pentru prima dată în Turcia cu fratele meu să vedem dacă găsim de lucru. Prima afacere a fost aducerea unor câini de rasă din Chişinău pentru a fi vânduţi în Turcia. După aceea, ne-am reîntors în Moldova, ca să revin eu ulterior peste o perioadă de trei luni. Am lucrat într-o farmacie, am tăiat etichete pentru medicamente. Atunci era un alt sistem. Trebuia să mergem lunar peste hotare ca să prelungim viza. Era foarte greu. După un an şi jumătate m-am căsătorit şi am rămas aici. Deja cunoşteam limba, aşa că am demarat toate procedurile pentru a-mi echivala diploma de studii. Am făcut, deci, mai multe cursuri. O jumătate de an mi-am făcut stagiul la un spital de stat şi abia după aceea mi-am echivalat diploma şi am început să lucrez legal”, spune Mariana Juncu.

Visătoare, plină de speranţă şi dornică de muncă – aşa era Mariana Juncu când s-a angajat pentru prima dată în calitate de asistentă medicală la un spital de stat din Turcia. Realitatea, însă, s-a dovedit a fi mult mai grea şi mai dură. A trecut prin multe sacrificii de dragul meseriei, iar prima experienţă în sala de operaţie sau „botezul profesiei”, după cum îi spune doamna Juncă, nu o va uita niciodată.

„După ce am echivalat diploma, am nimerit la un prim loc de muncă foarte greu. Era un spital de stat, în secţia de cardio-chirurgie, în funcţia de asistentă de operaţie. Era foarte greu pentru mine. Toţi termenii erau noi. Nu puteam să spun că nu ştiu, pentru că aveau să mă întrebe de ce am nimerit aici dacă nu ştiu. Am urmărit o săptămână şi jumătate cum lucrau medicii şi asistentele, iar după aceea am intrat în prima operaţie cu medici turci - o experienţă pe care nu o voi uita toată viaţa”, mai spune moldoveanca.

Astăzi, după 22 de ani de activitate în sistemul medical turc, multă lume îi spune că vorbeşte o turcă perfectă, chiar mai bine decât unii turci de origine. Acesta este un compliment pentru ea, de care se simte mândră.

Mariana Juncu se caracterizează ca fiind un om activ şi plin de viaţă. Nu îi place monotonia şi nici nu se vede casnică. Îi place să se implice în diverse proiecte, să studieze lucruri noi şi să ajute astfel oamenii care au nevoie de susţinere şi ajutor. De zece ani lucrează şi în calitate de traducător oficial. Pentru aceasta, a fost nevoită să treacă o serie de examene şi testări dificile, dar prin ambiţie şi determinare a reuşit.

„Sunt un om foarte activ, nu îmi place să stau pur şi simplu sau să privesc la televizor. Eu trebuie să simt că trăiesc, trebuie să fac mereu ceva. Vreau să iau de la viaţă tot, atât cât este posibil. Când am început meseria, a trebuit să fac multe sacrificii. Petreceam foarte puţin timp cu familia, zi şi noapte eram la locul de muncă, dar trebuia să arăt că pot, trebuia să arăt că moldovenii sunt muncitori. După atâţia ani de muncă aici, ei nu mă mai văd ca pe o străină. Acum pot să îmi aleg şi eu condiţiile de muncă. În primii ani, aceasta era imposibil. Trebuia să lucrăm şi zi, şi noapte”, menţionează Mariana Juncu.

Comentarii