Ştiri

Sursa imaginii: bbc.com

Postat de: Rusica Viorica

Ştiri / Internaţional

13 Ian. 2020 / 12:38

Accidentul aviatic din Iran: Cinci motive pentru care criza SUA-Iran nu s-a încheiat încă

Din fericire, criza provocată de uciderea, de către SUA, a primului comandant iranian Qasem Soleimani nu a escaladat într-un război la scară largă. În acest sens, chiar a existat o dezescaladare, scrie BBC. Dar niciunul dintre factorii de bază care au dus aceste două ţări în pragul războiului, nu s-a schimbat. Iată de ce această criză este departe de a se termina.

Regresul este doar temporar

Liderii iranieni - şocaţi până la oase de uciderea lui Soleimani - au făcut ce au putut pentru a riposta. Iranul a vrut să răspundă lovind obiectivele americane şi a dorit ca adresa expeditorului să fie clară. Astfel, acesta a lansat rachete de pe propriul său teritoriu.

Dar au existat constrângeri practice şi politice asupra acţiunilor sale. Iranul a vrut să facă ceva repede. Dar a fost neechilibrat în acţiuni, pe departe vrând să înceapă un război adevărat.

Acest subiect, după cum au precizat mulţi purtători de cuvânt iranieni, nu s-a consumat.

S-a sugerat, de asemenea, că disponibilitatea Iranului de a admite responsabilitatea pentru doborârea avionului de pasageri din Ucraina este un alt efort de a reduce din tensiuni. Greşit.

Iniţial, Iranul a negat orice implicare. Dar, când americanii au afirmat că serviciile sale de informare au dovedit contrariul, când anchetatorii ucraineni au găsit dovezi ale unui atac cu rachetă, iar anchetatorii independenţi au dovedit veridicitatea videoclipului care arăta un avion care a fost doborât, Iranul nu a avut de ales decât să schimbe abordarea, notează BBC.

Fără îndoială, de îndată ce buldozerele au început să elimine epava de pe locul accidentului, era clar că Iranul ştia exact ce s-a întâmplat. Dacă a existat vreo sugestie de incident, atunci au existat toate motivele pentru ca autorităţile să lase cele rămase din nava căzută neatinse.

Recunoaşterea vinovăţiei de către Iran a fost legată mai mult de probleme sale interne. În urmă cu doar câteva luni, a existat un val de proteste împotriva corupţiei şi a economiei în colaps.

Politica SUA nu se schimbă

De ce SUA au omorât pe Soleimani şi au încercat să lovească un al doilea înalt funcţionar iranian în Yemen? Departamentul de stat a susţinut - poate din motive legale - că a acţionat pentru a preveni un atac grav iminent împotriva intereselor SUA.

Acest argument nu a convins pe nici un analist sau critic al preşedintelui de la Washington.

Este mult mai probabil că atacurile să fi fost o încercare de a restabili o linie clară de descurajare. Pe termen scurt, acest lucru poate funcţiona. Iranul va trebui să-şi calibreze cu atenţie viitoarele sale acţiuni.

Însă, în acelaşi timp în care preşedintele Donald Trump ameninţă cu devastarea Iranului, el semnalează, de asemenea, că tot vrea sa-si retraga trupele din Orientul Mijlociu. El considera că Orientul Mijlociu este problema altcuiva. Acest lucru va submina inevitabil forţa oricărui mesaj de descurajare trimis.

SUA vor continua să mutileze economia iraniană. Dar încă nu l-a adus pe Teheran la masa de negocieri pentru a capitula. Mai degrabă, a încurajat Iranul să riposteze prin organizarea unei campanii de presiune maximă.

SUA doresc dublarea ofertei pentru Teheran şi să reducă semnificativ resursele pe care acesta le disloca în regiune. Probabil nu poate avea ambele.

Obiectivele strategice ale Iranului rămân aceleaşi

Economia Iranului poate că şi „scârţâie”, iar mulţi dintre cetăţenii săi pot fi din ce în ce mai nemulţumiţi, dar această ţară este condusă de un „regim revoluţionar”.

Acesta nu va abandona dintr-o dată puterea. Grupuri precum Corpul Gărzii Revoluţionare Islamice din Iran (IRGC) sunt mult prea puternice. Răspunsul lor a fost să se facă simtiţi acasă şi să se riposteze presiunilor din partea SUA. Acest lucru va continua.

Obiectivul strategic al Iranului este de a scoate SUA din regiune, cel puţin din Irak, iar acest lucru poate fi mai aproape de a fi realizat decât a fost înainte de uciderea lui Soleimani.

Cel puţin din perspectiva autorităţilor iraniene, politica Teheranului a avut multe succese notabile. Acesta a salvat regimul preşedintelui Bashar al-Assad în Siria şi i-a permis deschiderea unui nou front împotriva Israelului. Iranul are o influenţă semnificativă în Irak.

Din cauza contradicţiilor din politica preşedintelui Trump, aliaţii SUA din regiune se simt din ce în ce mai pe cont propriu. Saudiţii au avut un dialog la nivel scăzut cu Teheranul; Turcia îşi face propriul drum şi stabileşte o nouă relaţie cu Rusia. Doar guvernul israelian pare să creadă că uciderea lui Soleimani ii oferă un nou angajament domnului Trump în regiune.

Israelul s-ar putea dezamăgi.

Disensiunea internă şi o economie în plină expansiune pot impune IRGC să crească presiunea asupra SUA de-a lungul timpului. Tocmai a suferit două lovituri devastatoare şi va căuta să se răzbunare.

Există contradicţii în poziţia Irakului

Semnele care indică ieşirea trupelor americane din Irak arată acum mai evidente ca niciodată.

Guvernul provizoriu irakian este în criză, suferind propriul val de proteste la nivel naţional. Oamenii sunt nemulţumiţi atât de prezenţa SUA, cât şi de influenţa Iranului asupra ţării.

Un vot parlamentar fără caracter obligatoriu a pus pe ordinea de zi problema retragerii trupelor americane. Acest lucru nu înseamnă că forţele americane sunt pe cale de a pleca mâine, dar va fi nevoie de discuţii diplomatice iscusite pentru a le menţine acolo.



Mai mult ca atât, preşedintele Trump a ameninţat că va îngheţa fondurile guvernamentale irakiene în băncile americane dacă îi vor obliga pe americani să iasă.

Implicarea SUA în Irak este importantă. Când forţele şi aliaţii i-au arestat pe luptătorii Statului Islamic din Irak, acest lucru a fost întotdeauna privit ca o intervenţie pe termen lung. După ce califatul IS a fost distrus, era de aşteptat ca forţele americane să rămână acolo încă mult timp.

Dacă sunt scoase din Irak, este mult mai greu de a ţine sub control orice reînviere a Statului Islamic. Dar, de asemenea, aceasta ar face de neconceput prezenţa rămasă a SUA în estul Siriei, deoarece aceasta este susţinută în mare parte de bazele americane din Irak. Dezbateri asupra prezenţei trupelor americane sunt abia la început - şi este una care, pe care dacă SUA o pierd, Iranul o câştigă.

Acordul nuclear are probleme majore

Rădăcinile acestei ultime crize încep încă în mai 2018, când Administraţia Trump a abandonat acordul nuclear cu Iran.

De atunci, SUA au aplicat presiune maximă asupra economiei Iranului, iar Iranul a continuat o campanie regională de presiune, renunţând succesiv la diverse restricţii impuse de acord.

Dacă acordul mai actual, atunci singurul motiv pentru care rămâne în viaţă, este că nimeni altul decât preşedintele Trump nu este dispus să-l vadă prăbuşindu-se. Dacă nu se schimbă ceva, atunci este începutul sfârşitului.

Acest acord contează. Înainte de acord, exista un risc foarte mare de declanşarea unui război - cu Israel (or Israelul în tandem cu SUA) cu scopul de a ataca infrastructura nucleară a Iranului.

Iranul va încerca să menţină ceilalţi semnatari pe o parte cât mai mult timp posibil. Dar aceasta este o criză purulentă. Se pare că nu există nicio modalitate, în ciuda eforturilor europenilor de a reduce din presiunea economică asupra Teheranului. În cele din urmă, acordul se poate prăbuşi şi, între timp, Iranul se poate apropia şi mai mult de a avea o bombă atomică.

Dar orice s-ar întâmpla cu acordul în sine, politica preşedintelui Trump a atras inevitabil SUA în Orientul Mijlociu, într-o perioadă în care politica de securitate naţională a SUA încearcă să o îndepărteze.

 

Comentarii