Ştiri

Sursa imaginii:

Postat de: trm.md

Ştiri / Social

23 Mar. 2020 / 16:58

Petru Bogatu - un nume de primă mărime în arealul publicisticii româneşti basarabene

Vestea tristă despre plecarea la cele veşnice a ilustrului publicist Petru Bogatu a îndoliat colectivele de creaţie ale IP Comapnia „Teleradio – Moldova”, instituţia în care regretatul jurnalist a muncit şi a luptat cu înverşunare în anii cruciali pentru Republica Moldova. Publicistica lui Petru Bogatu reprezintă veritabile cronici despre anii de eliberare naţională şi adevăruri despre realităţile unui vis neîmplinit. Jurnalistul Efim Josanu, care până astăzi îşi desfăşoară activitatea la postul public de televiziune Moldova 1 îşi aminteşte despre vremurile când împreună cu Petru Bogatu şi întreaga echipă au adus libertatea de expresie la telviziunea de stat şi au conceput programul „Mesager”.

„A plecat dintre noi Petru Bogatu!

Un vizionar, un nume de primă mărime în arealul publicisticii româneşti basarabene. Om de televiziune, de radio şi publicaţii scrise. A realizat filme documentare, s-a produs în calitate de comentator, analist, formator de opinie. În toate – a lăsat urmele unei mari şi ardente pasiuni. Cronicile pe care le semna au luciditatea distinctă, încărcată de o inconfundabilă expresivitate în ceea ce ţine de elementul analitic, oricare ar fi fost predilecţia pentru tema aleasă. Deoarece, în afara fenomenologiei politicului pentru care a manifestat o preferinţă prioritară, Petru Bogatu - talent polivalent, a avut darul rar de a fi interesant şi a fi credibil în tot ce scria, oricare ar fi fost tematica de abordare şi linia de subiect – artă, ştiinţă, sport, literatură. Editoriale sale aveau farmecul prospeţimii metaforice, originalitate şi profunzime. Exigenţelor cerute de conţinutul şi specificul genului – corectitudine şi respect deontologic – Petru Bogatu le îmbrăca în haina unor formule de o exactitate axiomatică, care da senzaţia de desăvârşire, de plin şi imbatabil. Nu este o exagerare. Marele nostru critic, academicianul Mihai Cimpoi îi caracteriza stilul printr-o frază memorabilă: „E perfect ca un neamţ!”. Adică, nimic în plus în sculptura textului. Totul e solid, de neclintit şi clar. Cum îi plăcea chiar lui să repete – punct ţintit, punct ochit.

Acesta ar fi portretul omului profesionist, dedicat până în măduva oaselor meseriei noastre atât de pretenţioase, unde chinul creaţiei şi tributul plătit întotdeauna sunt mai mari şi mai dureroase decât recunoaşterea de către alţii a devotamentului şi meritului.

Dar dincolo de toate, chiar şi dincolo de tot ce a realizat ca fruntaş pe tărâmul publicistic, Petru Bogatu rămâne a fi o conştiinţă naţională românească. Unul dintre marii ostaşi, care nu a pregetat să urce printre primii pe baricadele luptei de eliberare naţională de la începuturile ei. A fost nu doar unul din comentatorii politici în vogă la Televiziunea din Dealul Schinoasei, emisiunile căruia erau aşteptate de mii de telespectatori, dar şi fondator al echipei de ostaşi ai „Mesagerului” din debutul anilor 90 de la Televiziunea devenită Naţională, o echipă, despre care astăzi se spune că este una de legendă. Mai mult - pe lângă talentul şi capacităţile sale creative Petru a fost un om al intuiţiei providenţiale, el vorbind cu mult înainte de prăbuşirea colosului roşu şi a imperiului de la răsărit. Iar în clipa marii cumpene, când soarta lui Gorbaciov pendula intre a fi şi a nu fi, şi tancurile puciştilor uruiau pe aproape de noi, iar nesiguranţa şi panica paralizase pentru moment puterea nouă, a fost primul jurnalist care nu a aşteptat autorizări de sus, ci a intrat în studio şi a transmis mesajul său personal de pe ecran – „Stop, invaziei!” Era un act al unui om de mare curaj, care anunţa chemarea de a riposta ocupaţiei şi primul semnal în aşteptarea declaraţiei de Independenţei.

În pofida marilor şi stupidelor spectacole politice, care au urmat în perioada acestor trei decenii după Independenţă, cu atâţia narcişi în fruntea partidelor, a rămas până la urmă un Mare Visător – aşteptând ca şi anii zguduirilor epocale, inevitabilitatea reunirii cu Patria mamă.

Nu e ezitat niciodată, până la ultima suflare, să-şi spună acest crez în speranţa împlinirii şi în scrisul său. Timpul nu i-a dat răgaz de aşteptare, căci Cel de Sus l-a chemat în împărăţia Sa. Dar o va trăi, neapărat o va trăi cu bucuria sufletului înălţat al celui ce trăieşte în veşnicie.

Dragă prietene, ne iartă, iar drumul tău în nesfârşirile cereşti să-ţi fie înstelat şi luminos, ca şi neuitarea amintirii noastre.

Adio, Petru! ”

Efim Josanu, redactor şef al Redacţiei Principale de Informaţii „Mesager” (1990 – 1991).

Comentarii