Acum 32 de ani, Republica Moldova şi-a declarat independenţa faţă de Uniunea Sovietică

Ştiri

Sursa imaginii:

Postat de: trm.md

Ştiri / Moldova 1 Promo

27 Aug. 2023 / 08:00

Acum 32 de ani, Republica Moldova şi-a declarat independenţa faţă de Uniunea Sovietică

Cu 32 de ani în urmă, la 27 august 1991, în urma puciului de la Moscova, Republica Moldova şi-a declarat independenţa, „având în vedere trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”, aşa cum se menţionează în Declaraţia de Independenţă.

Acest act fondator al Republicii Moldova din 27 august 1991 este marcat în fiece an ca Ziua Naţională a Republicii Moldova sau Ziua Independenţei.

Evenimentul a fost precedat de adoptarea Declaraţiei de suveranitate, la 23 iunie 1990, şi de neparticiparea, în ciuda presiunilor, la referendumul asupra menţinerii URSS, pe data de 17 martie 1991.

Declaraţia de Independenţă, actul fondator al Republicii Moldova

Declaraţia de Independenţă a fost semnată de 278 de deputaţi din 380 de parlamentari aleşi nominal, conform circumscripţiilor. Deşi a existat o dorinţă enormă de menţinere a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti în componenţa URSS, succesul mişcărilor naţionale de la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut a fost incontestabil.

Astfel, la Marea Adunare Naţională din 27 august 1989 participă aproximativ 750.000 de oameni care cer declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM şi trecerea la grafia latină. Sub presiunea străzii, Sovietului Suprem din RSSM adoptă la 31 august 1989 legile privind declararea ca „limbă de stat” a limbii moldoveneşti şi recunoaşterea unităţii lingvistice dintre limba română şi cea moldovenească, fiind stipulată trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin. Iar manifestaţiile din august 1991 au culminat cu declararea Independenţei.

„În calitatea sa de stat suveran şi independent, Republica Moldova ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate; DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale; CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova”, se menţionează în Declaraţia de Independenţă.

După puciul din august 1991 au apărut premise reale pentru declararea independenţei Republicii Moldova.

Spre seara zilei de 26 august era pregătit un proiect de text

Realităţile politice scindaseră primul Parlament în trei grupuri politice cu orientări divergente. Comuniştii ortodocşi şi majoritatea reprezentanţilor minorităţilor naţionale pledau vehement pentru păstrarea URSS. O mare parte a agrarienilor, profund marcaţi de cele întâmplate la Moscova, devenise subit părtaşi ai independenţei. Grupul democraţilor pleda consecvent pentru unirea cu România, aducând în favoarea opţiunii sale argumente istorice şi juridice.

Era nevoie ca doar în două zile să se găsească compromisul. Cum au decurs negocierile între lideri şi fracţiuni pe 23, 24, 25 şi 26 august se vor scrie încă multe pagini. Una este clar, spre seara zilei de 26 august era pregătit un proiect de text care ţinea, în linii mari, atât de situaţia de moment, dar mai şi păstra speranţe pentru realizarea altei opţiuni pe viitor.

Pentru 27 august 1991 era convocată Marea Adunare Naţională, unde trebuia propus spre aprobare textul Declaraţiei de Independenţă. Emoţiile au cuprins întreaga republică şi existau informaţii că a doua zi se aştepta sosirea la Chişinău a unui număr uriaş de participanţi.

Mai mulţi membri ai prezidiului nu doreau să-şi asume riscuri

Atunci când la prezidiul parlamentului a fost dat citirii textul proiectului, istoricul Ion Ţurcanu a exclamat patetic că aceasta este o declaraţie de unire şi că în compartimentul istoric nu se vorbeşte nimic despre raioanele din est.

Mai mulţi membri ai prezidiului au amuţit şi nu doreau să-şi asume riscuri. Alexandru Moşanu, preşedintele Parlamentului, a înţeles că suntem în pragul unei catastrofe. Peste mai puţin de 12 ore trebuia să înceapă Marea Adunare Naţională pentru aprobarea declaraţiei, iar prezidiul nici nu avea un text aprobat. Atunci, Moşanu a avut inspiraţia să oblige grupul de lucru să perfecteze proiectul, ţinând cont de observaţia făcută.

Dom’ Moşanu, un ocean de oameni este deja lângă Institutul de Medicină

Iată cum îşi aminteşte unul din autorii proiectului de declaraţie, Vasile Nedelciuc, aceste clipe vibrante într-un interviu pentru „Ziarul de Gardă”:

„Dimineaţa, se adună din nou membrii Prezidiului, dar Piaţa încă era goală. Moşanu întârzie să convoace şedinţa, se teme că membrii prezidiului nu vor accepta iarăşi textul Declaraţiei şi tot trimite să vadă dacă vin oamenii în Piaţă. Organizatorii Marii Adunări Naţionale dăduseră indicaţii ca lumea să vină la Chişinău cât mai devreme, să fie un eveniment memorabil, festiv, de sărbătoare ş.a.m.d. Eram informaţi că veneau delegaţii din toate direcţiile, coborau de la Telecentru, veneau dinspre Bălţi, Străşeni, dar încă nu ajunseseră în centrul Chişinăului. Şi Moşanu zicea: „Spuneţi-le colegilor să mai ia o ţigară, să servească un ceai, o cafea…” Ei, am tărăgănat-o noi. Cred că era deja în jurul orei opt şi ceva, când vine cineva din pază: „Dom’ Moşanu, un ocean de oameni este deja lângă Institutul de Medicină, iar în deal la răscruce cu str. Mateevici a ajuns lume multă, cu placarde, cu cântece…”

Toţi membrii Prezidiului înţelegeau că în Piaţă lumea deja aşteaptă Declaraţia de Independenţă

„Şi atunci Moşanu spune: „Să intre!” Şi au intrat membrii Prezidiului. Până s-au aşezat, noi distribuim textul Declaraţiei de Independenţă. Iarăşi toţi citesc, o linişte mormântală, nimeni nu spune niciun cuvânt. Moşanu zice că nu-i aer, să se deschidă ferestrele. Şi începe a se auzi Piaţa, atmosfera ceea de neuitat, timp în care câte unul din cei din jurul mesei, ridicându-se, se uită ce se întâmplă acolo… Atunci toţi membrii Prezidiului înţelegeau că în Piaţă lumea deja aşteaptă Declaraţia de Independenţă, nu altceva. Să mai aştepţi atunci un alt text al Declaraţiei era, practic, imposibil. Şi atunci Moşanu zice: „Ei, ce, stimaţi colegi, văd că s-a ţinut cont de observaţiile Dvs., ce facem? Acceptăm textul?”. Şi pentru că nimeni n-a spus nu, continuă: „Bine, atunci considerăm că am acceptat-o? Cine este pentru?”. Şi au ridicat încetişor cu toţii mâna şi-au votat-o. Şi abia atunci parcă ni s-a luat o piatră de pe inimă”, rememorează Vasile Nedelciuc.

Oamenii au ascultat textul Declaraţiei de Independenţă cu sufletul la gură

Sute de mii de oameni, cuprinşi de emoţii uriaşe, au ascultat textul Declaraţiei de Independenţă cu sufletul la gură. Votul pentru a fost unanim. După uralele entuziasmate, a urmat un îndemn pentru deputaţi să purceadă imediat la vot. Astfel a început şedinţa istorică de adoptare a Declaraţiei de Independenţă. Deputaţii, în ordinea circumscripţiilor din care au fost aleşi, au semnat textul documentului istoric, astfel pe harta lumii apărând un nou stat - Republica Moldova.

La 7 aprilie 2009, originalul Declaraţiei de Independenţă a fost distrus prin ardere

Declaraţia de Independenţă a trecut prin mai multe tentative de lichidare. Pe timpul guvernării comuniste au existat voci ale fruntaşilor partidului de guvernământ care chemau la revizuirea stemei, drapelului şi textului Declaraţiei de Independenţă. O crimă oribilă s-a produs la 7 aprilie 2009, atunci când originalul Declaraţiei de Independenţă a fost distrus prin ardere. Se părea că visul comuniştilor de a scăpa de acest document istoric s-a împlinit. Dar, pe 26 aprilie 2010, în şedinţa specială a Parlamentului, cu invitarea semnatarilor Declaraţiei de Independenţă, actul de naştere a statului nostru a fost restabilit.

La insistenţa societăţii, Procuratura Generală a fost nevoită să exercite urmărirea penală la cauza nr. 2009038181, începută la 19.10.2009, conform elementelor infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. 2 lit. b, Cod penal, privind neglijenţa ce a generat distrugerea originalului Declaraţiei de Independenţă şi originalului Constituţiei Republicii Moldova.

În cele mai bune tradiţii ale Procuraturii autohtone, chiar dacă au trecut 12 ani de la momentul săvârşirii crimei, societatea nici azi nu a fost informată despre soarta acestui dosar.

Certificatul de naştere al Republicii Moldova este unul unic şi intangibil

Mai multe generaţii de politicieni din Moldova au încercat să diminueze importanţa Declaraţiei de Independenţă. Fiecare legislatură crede că istoria începe de la ei. Un lucru este totuşi cert. Se pot modifica parţial sau complet constituţiile, actele internaţionale, legile organice şi multe altele.

Certificatul de naştere al Republicii Moldova este unul unic şi intangibil. Iar ideea de bază că noi suntem liberi să ne hotărâm „prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale” este o poartă larg deschisă spre viitor, un testament politic şi moral al unei generaţii de sacrificiu.

La câteva ore de la declararea independenţei, România recunoaşte oficial independenţa Republicii Moldova.

La 21 decembrie 1991, Republica Moldova semnează actul de constituire a Comunităţii Statelor Independente, iar în anul 1992 Republica Moldova devine stat-membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

În 32 de ani, Republica Moldova a parcurs un drum sinuos, a trecut printr-un război, a fost sfâşiată de corupţie, sărăcie, exodul masiv (avea, în 1991, 4,3 milioane şi a rămas cu 2,8 milioane, cu tot cu populaţia din stânga Nistrului), încât astăzi, la ceas aniversar, îşi contabilizează realizările modeste şi insuccesele răsunătoare.

La mulţi ani, Republica Moldova!

Orice s-ar spune, capitalul cel mai preţios sunt oamenii – rămaşi acasă sau plecaţi în cele patru zări ale lumii, divizaţi sau uniţi de diferite viziuni politice, căpătuiţi sau faliţi, ei sunt legaţi indestructibil de acest pământ.

Ei îi reprezintă, în câteva generaţii, pe cei care au edificat şi continuă să edifice ceea ce exprimă în esenţă Declaraţia de Independenţă.

Să ne ridicăm mereu la înălţimea ei. Încrezători că încă urmează poate cel mai important capitol al destinului nostru.

La mulţi ani, Republica Moldova!